Suntem la serviciu, nu la primire

Low touch economy[1] este un termen nou, pe care l-am descoperit recent și care în opinia mea definește cât se poate de fidel modul în care regulamentele și rutinele impuse de pandemie impactează mediul de business: o serie de schimbări majore care se petrec într-o perioadă foarte scurtă de timp.

Poziția de CEO al ROCA Investments este o poziție privilegiată care-mi permite să fiu în contact direct cu mulți antreprenori cu backgrounduri diferite. Astfel pot să am o percepție de ansamblu nealterată, bazată pe surse direct conectate la realitatea economică, din diverse domenii de activitate, impactate diferit.

De la începutul pandemiei, în discuțiile săptămânale pe care le am permanent cu investitorii, antreprenorii din companiile în care deja am investit și cele cu care suntem în negocieri, am încercat să înțeleg cum percep aceștia două aspecte de interes maxim:

1.      Cât va dura această criză

2.Care va fi impactul negativ pe care îl va genera. Mă refer la scăderi anuale față de bugetul anului anterior.

Am observat, încă de la început, că opiniile lor s-au încadrat în 3 categorii de răspunsuri:

 A.   Optimiste, care inițial imaginau o criză de două luni urmată de o revenire rapidă, cu un impact de 10% pe bugete, până la sfârșitul anului;

B.    Pesimiste, care vedeau o criză profundă, de lungă durată, de o amplitudine fără precedent (3 ani și scăderi de 50%);

C.    Indecise, care în primele 6 săptămâni au argumentat că nu au date suficiente pentru a avea o opinie.

Datele sunt reflectate în tabelul de mai jos, care centralizează cele 3 categorii de răspunsuri și evoluția perspectivelor fiecăruia pe parcursul celor 8 săptămâni de lockdown.

Un aspect important pe care l-am înțeles la începutul acestei crize a fost diferența dintre incertitudine și lipsa de predictibilitate. Pe un antreprenor nu incertitudinea este cea care îl „omoară”.

Macroeconomia nu este despre cifre. Este despre oameni și despre comportamentul acestora. Iar oamenii sunt predictibili. Dar realitatea noastră curentă nu este. Nu avem datele necesare pentru a construi un scenariu realist. Iar efectul este că toată lumea apasă pe frână, consumă mai puțin, produce mai puțin. Iar consecințele sunt în lanț. Din acest motiv, la începutul lunii aprilie se observă în tabelul de mai jos o perioadă de maximă lipsă de predictibilitate, în care niciuna dintre categorii nu a putut da un răspuns pentru ceea ce urmează.

Săptămâna aceasta a adus ceva nou, ceea ce m-a motivat să scriu primul meu articol pe LinkedIn. Am avut ocazia să observ o polarizare a opiniilor antreprenorilor către o viziune comună: o criză ce va dura probabil un an și jumătate și un impact cuprins între 10% și 25%.

Desigur că această concluzie nu este rezultatul unui studiu și nu descrie nici măcar o analiză fundamentată, ci rămâne o perspectivă personală ce are la bază modul în care se văd opiniile persoanelor cu care interacționez încontinuu. Însă convergența opiniilor celor 3 tipuri de așteptări nu reprezintă doar un acord unitar asupra unei viziuni.

Este mai mult decât atât, este o mobilizare la acțiune.

1. Antreprenorii au înțeles că:Criza va fi probabil mai lungă decât ne imaginaserăm inițial;
2. Vom conviețui și vom face business diferit, alături de acest virus, în economia low touch;
3. Această schimbare aduce cu ea oportunități, pe care însă trebuie să avem curajul să le vedem.

Este important să înțelegem această tendință. Să luăm inițiativa în loc să așteptăm să se întâmple ceva, pentru a începe să reacționăm. Cea mai mare greșeală este să nu acționăm, să mutăm această precauție sanitară în comportamentul economic. Suntem la serviciu, nu la primire.

[1] Este o denumire pe care am întâlnit-o pentru prima oară într-un studio al Board of Innovation.

Articol din categoria: Opinii