Cultura Capitalului Privat

Capital înseamnă bani puși în mișcare, cu scopul de a produce, de a crea valoare. Banii păstrați în cont sau la ciorap nu sunt capital, sunt economii. Nici cei investiți în crypto nu sunt, fiindcă nu produc nimic, sunt doar o speculație de preț de pe urma creșterii cererii.

Am citit recent un raport – Investing in Europe – ce  analizează activitatea capitalului privat în Europa în 2021, analiză care mi-a schimbat perspectiva asupra implicațiilor capitalului privat. Deși sunt de câțiva ani buni în mijocul acestui fenomen, nu am avut până acum perspectiva amplorii impactului pe care îl poate avea capital privat, respectiv lipsa acestuia. Raportul este întocmit anual pe baza datelor primite de la 1.250 de administratori de fonduri, care au în management €756 MLD.

Cel mai tare m-a surprins un indicator care analizează legătura dintre sumele atrase în fiecare țară și PIB-ul țării respective. Media la nivel european este de 0,75% sume atrase, raportate la PIB. Desigur, ca la orice medie, nimeni nu e la 0,75%. Unele țări sunt chiar peste 1% (Norvegia, UK, Suedia, Danemarca Franta), România la 0,035%. Adica doar €77M capital privat atras într-un an întreg la nivel național.

 

În mod evident există o legătură între volumul de capital privat dintr-o țară și nivelul acesteia de  dezvoltare. Și mă întreb dacă toate celelalte statistici, în care România este la coada clasamentelor la mare luptă cu Bulgaria, nu sunt toate, de fapt, niște efecte ale acestei cauze. Bineînțeles, în combinație cu lipsa unei strategii naționale și a unui plan coerent de acțiune la nivel guvernamental.

Anul  2022 a fost un an cu multe recorduri la nivel mondial:

• cele mai multe fonduri de investiții, 841
• au atras cea mai mare sumă de capital privat, €118MLD
• sumele au fost investite în 8.895 de companii
• cu 13% peste media anilor trecuți

Până aici suna bine. După care încep dezechilibrele regionale. Din totalul acestor sume, CEE a atras doar €1,7 mld (liniuța aceea subțire portocalie din grafic nu e contur, ea reprezintă CEE), adica sub 1,5% din totalul sumelor atrase.

Inițial am crezut că volumul mare din țările nordice provine de la Fondul Suveran Norvegian. Desigur, are un impact important, însă reprezintă doar 17% din total; și dacă tot l-am menționat, trebuie să adaug că anul trecut a înregistrat al doilea cel mai bun randament din istorie, 14,5%.

Capitalul românesc nu investește în propria economie fiindcă îl consideră prea riscant și neatractiv. Fondurile mari de capital privat consideră România puțin atractivă fiindcă sunt prea puține companii mari și prea multe mici. Nu au în ce investi. Dar daca ar investi – și unii, și altii – cu siguranță că am avea companii mai mari, mai puțin riscante si mult mai atractive. Vă confirm asta din proprie experiență.

Știu că e vechea poveste cu oul și găina, și evident că nu știu ce a fost prima data. Dar pot spune cu siguranță că cineva a făcut ceva, fiindcă altfel nu s-ar fi întâmplat nimic.

Articol din categoria: Opinii