Supply Chain – o criză amânată devine inevitabilă

Sunt un admirator declarat al economistului Nouriel Roubini poreclit de presa de specialitate ca Dr. Doom. Dar nu pentru că mă dau în vânt după previziunile sale sumbre sau pentru că a anticipat criza din 2007, ci pentru că admir ce este în spatele concluziilor sale: abordarea holistică a informațiilor. Are un mod cu totul particular de a identifica și înțelege relațiile cauză-efect între anumite fenomene regionale declanșatoare și implicațiile macroeconomice gobale, pe termen lung.

În urmă cu doi ani, la o conferință în Bucuresti, spunea că următoarea criză va fi una de tipul: supply chain – blocaje pe lanțul de acces la materia primă. Las la o parte faptul că nici măcar Dr. Doom nu a anticipat pandemia și trec direct la concluzia începutului de an: Criza supply chain este aici. Am fugit atât de tare pe fenta efectelor directe ale crizei medicale în economie, că ne-a scapat neobservat elefantul din mijlocul camerei: ce se întâmplă cu materiile prime.

Fie că vorbim de cupru, fier, aluminiu, fibră de sticlă, hârtie, polietilenă și polipropilenă, materiale de construcție sau cereale și alte produse alimentare prețurile acestora au avut creșteri spectaculoase la începutul anului. Dacă media a fost între 20 % – 40% în unele cazuri creșterea de prețuri a fost chiar peste 70%.

Ca să completez o glumă de actualitate, martie 2021 este ca și martie 2020, doar că acum avem hartie igienică… mai scumpă.

Care sunt cauzele

În mod cert cauzele sunt multiple și mă opresc la top 5 dintre ele, cu mențiunea că suprapunerea acestor cauze, generează un efect compus:

Războiul comercial dintre SUA si China, dar și o serie de alte embargouri setate politic. Și de ce nu, Brexitul;
Efectul intârziat al prăbușirii prețului petrolului de acum un an, care a dus la închiderea mai multor rafinării și al căror lanț de consecințe duce la scumpirea produselor rezultate din prelucrarea secundară a petrolului, polietilenă si polipropilenă.
Programele de stimuli financiari acordate pentru susținerea celor afectati de efectele pandemiei;
Criza containerilor pentru transportul naval pe ruta China – Europa, care a dus la creșterea tarifului de peste 4 ori, în doar câteva săptămâni.
Revenirea economiei Chinei post covid, care își turează motoarele și dorește să arate lumii (adică SUA) că este o forță ce trebuie respectată și cumpără mai mult decât are nevoie, ridicând inevitabil prețul.

Care sunt efectele

Pe termen scurt își  vor spune cuvantul legea cererii și ofertei, dar și intervențiile guvernelor celor două puteri aflate în război comercial. În condiții optimiste vom vedea un echilibru, iar prețurile vor începe să se întoarcă, dar nu până la nivelul din decembrie 2020.

Vom avea desigur o componentă aferentă de inflație.

În condiții mai puțin optimiste vom ajunge la nivelul doi al crizei, în care anumite materii prime nu vor mai exista, nici măcar la prețuri mari. Sau prețul va fi atât de mare încât se pierde sensul economic: putem avea situații absurde precum ambalaje mai scumpe decât conținutul, sau transport mult mai scump decât marfa.

Ce e de facut

Cu toate implicațiile negative, sunt 3 oportunități care se pot naște din această conjunctură:

Un apetit mai mare pentru a valorifica producția din România, materiile prime locale, resursele naturale. Din categoria: să nu mai exportăm grâu și să importăm făină.
Refolosirea produselor existente, mai puțin plastic, mai puține ambalaje de unică folosință. Identificarea unor materiale substituibile.
Un consum mai responsabil – cumpără strict cât folosești, nu mai fă risipă.

Am citit undeva pe un tricou: When life gives you lemons, I make chocolate cake, and leave bitches wondering how I did it. Cam despre asta e vorba.

Articole care m-au inspirat să scriu prezentul post:
Financial Times

Bloomberg

China’s economy shines as post Covid recovery gathers pace

și ultimul număr din The Economist.

Articol din categoria: Opinii