Nu restarta, fă UPGRADE!

În facultate, colegul meu de cameră era student la Calculatoare. Mi-a rămas în cap treaba asta, și anume că de câte ori se întâmpla ceva cu vreun calculator, singura lui soluție era să-l restartăm. Când am ajuns prin anul 3, i-am spus că ar fi deja cazul să vină și el cu ceva nou, sau să schimbe facultatea.

Cam același sentiment mă incearcă acum, când aud că trebuie să repornim economia. Această sintagmă este doar un mesaj politic, fără conținut practic antreprenorial. Nu doar că nu este posibil să ne întoarcem la ceea ce-a fost, dar este de departe, insuficient. Am convingerea că toate companiile care asteaptă să-și continue business-ul de unde l-au lasat vor avea de suferit.

A reporni economia este exact ca si cum asteptam reluarea finanțării în criza precedentă, când toți speram ca din prima zi a lunii următoare, toate băncile sa reînceapă să finanțeze, exact la fel ca și inainte de criză.

In realitate, este nevoie de o restructurare profundă a economiei si de o înțelegere a schimbărilor care urmează.

Schimbarea comportamentelor determină schimbarea nevoilor. Iar schimbarea nevoilor duce la modificarea cererii. Așadar, cererea nu a înghețat și nu a dispărut. S-a mutat pe noi coordonate, cu un focus pe nevoile situate mai degrabă la baza piramidei lui Maslow, iar nevoia de siguranță însoțește fiecare altă nevoie.

Pentru a se „reintâlni”, Oferta trebuie să facă o pivotare către noua Cerere. Adică, fiecare companie trebuie să își redeseneze capabilitățile, astfel încât să înțeleagă acest comportament, și să-și adapteze procesele pentru a putea raspunde la noua cerere, nu doar cum este astăzi, ci cum se conturează că va arăta în viitor, ca rezultat al mai multor forțe (tendințe) care acționează la nivel global.

Reziliența este cuvântul care descrie cel mai bine procesul prin care oferta pivotează către noile nevoi, dictate de către cerere. Iar definiția cea mai bună pe care am gasit-o pentru a explica noțiunea de resilient este arta de a coopera cu criza. De a deveni anti-fragil[1], adică de a deveni mai puternic în urma ei, prin întelegerea oportunitățiilor si cooperarea cu ele.

Fiecare companie are rolul de a identifica propriul proces de adaptare. Partea dificilă este că nu există o procedură standard, un manual de utilizare, sau un tutorial pe youtube.

Oportunitatea vine din faptul că întotdeauna crizele sunt adevarate catalizatoare pentru transformarea modelelor de business. Iar economiile emergente sunt mult mai flexibile în acest proces de adaptare, tocmai fiindcă nu sunt atât de solide și de rigide. Vulnerabilitatea poate fi folosita ca pe un avantaj.

Chiar daca procesul de înțelegere este diferit de la o companie la alta, abordarea are cateva elemente comune. Pe o parte din ele le-am experimentat cu succes pe propria-mi piele:

1. Adaptarea e un proces de învățare din mers, prin procese trial and error, însă cu pași mici: “Never test the depth of river with both the feet” (Warren Buffet)
2. Fiecare experiență – pozitivă, sau negativă – este o buna sursă de învățare, care trebuie însușită și folosită în etapa următoare.
3. Suntem într-o expediție în care avem ca instrument doar busola, am rămas fără hartă.
4. Este mai imporant să acționezi, decât să aștepți până esti sigur că e corect: It’s Better to Be First Than It Is to Be Better.
5. A nu lua nicio decizie este de fapt tot o decizie, uneori cea mai rea: de a rămâne pe loc.

Repornirea economiei e un proces mai complicat decât ridicarea treptată a restricțiilor. Nu există un buton on/off pentru restartare rapidă. Este nevoie să adaptăm softul la actuala realitate. Însă, cei care reușesc să facă un upgrade eficient, vor funcționa mai bine ca și înainte.

[1] Antifragil este un concept creat de Nassim Nicholas Taleb. Opusul Fragilului nu este Robustul, ci Antifragilul, care este proprietatea sistemelor naturale de a se bucura din plin de volatilitate, dezordine si factori de stres.

Articol din categoria: Opinii