Când nu vedem pădurea de copaci sau semnele dincolo de cursul euro/leu

Există 2 trenduri pe care, din bula noastră, pare că mulți le-am trecut cu vederea. Mă refer la bulă ca fiind acel loc din care vedem ce credem că ne impactează, fără să întoarcem privirea spre unghiul mort. Spre exemplu, cu toții urmărim cursul EUR/RON și suntem extrem de mulțumiți văzându-l stabil, cu fluctuații de 1-2% pe an, iar obișnuiți cu asta ne panichează știrile despre o variație minoră de 0,2-0,4%. Și totuși ce nu vedem?

În primul rând nu vedem că variații zilnice (zilnice, nu anuale) de peste 1% sunt comune și normale pe alte perechi valutare. Sunt zile care la noi, după criză guvernamentală din 2013 se numără pe degete. Ne-am obișnuit cu acest calm pe piața valutară și îl luăm că pe o axiomă, însă nu ne întrebăm ce ne face speciali și confundăm stabilitatea pe termen mediu cu lipsa totală de volatilitate. Totuși, nu suntem o piață decuplată de fluxurile de capital, funcționăm după aceleași reguli și suntem priviți într-o mare măsură la pachet cu vecinii noștri Ungaria, Polonia sau Cehia. Se vorbește în piață despre intervențiile dese ale BNR, în ambele sensuri, despre faptul că EUR/RON nu ar beneficia de un regim “floating exchange rate” pur, ci mai degrabă de un “managed floating exchange rate”, în care banca centrală intervine ca un market maker. Deși niciodată acceptată de către BNR, teoria prinde contur în perioade ca această.

În al doilea rând, nu vedem ce se întâmplă cu monedele vecine. Spre exemplu, dacă în ultimele 6 luni leul s-a depreciat față de euro cu 0,6%, zlotul a pierdut 2%, iar forintul 4%. Ca să înțelegem magnitutdinea, o depreciere de 4% e leului ar fi însemnat la această dată un curs de 5,15. Mai mult, în această perioadă, zlotul a fluctuat într-un coridor low-to-high de 11%, în timp ce forintul într-unul de 12%, ceea ce la leu s-ar fi transpus într-un coridor de 60 de bani, între 4,94 și 5,54 lei/eur. Există o multitudine de factori care influențează cursul de schimb, însă această performanță excepțională a leului e greu de explicat prin comparație. România nu este o țară mai sigură (e adevărat, nici mai periculoasă) decât Ungaria sau Polonia în contextul războiului din Rusia. Despre fluxuri majore de EUR înspre România nu s-a auzit (PNRR sau ceva similar au și vecinii, deși în Ungaria există semne de întrebare), ba chiar mai multe bănci au decis să repatrieze profituri cumulate în mulți ani din urmă. Deficitele gemene, în ceea ce ne privește, arată cu mult mai rău. Mai mult, BNR, deși a urcat rată dobânzii de politică monetară la 3%, a rămas în urma colegelor regionale în această cursă a majorărilor, unde Banca Centrală a Ungariei tocmai a dus dobânda de intervenție la 5,4%. În situația asta, plecând de la premisa că nimic nu a făcut leul să se întărească față de forint sau zlot, trebuie să acceptăm că fie BNR câștigă pariul și menține cursul până când își revin și monedele vecine, fie trendul regional e de depreciere și leul va ajunge în aceleași zone, dar cu un cost semnificativ pentru BNR.

În al treilea rând, obișnuiți să privim spre ratele noastre în euro, ne-am pierdut bunul obicei să urmărim și dolarul. Faptul că în aceleași ultime 6 luni s-a apreciat cu 8,4% față de euro a trecut neobservat. Aparent, avem salariile în euro, ratele în euro, vacanțele în euro și în general cam tot ce plătim credem că plătim în euro. În realitate, petrolul e cotat în dolari. Brent a crescut în ultimul an cu peste 70% în dolari, ceea ce înseamnă peste 80% în euro. Gazul natural, de asemenea, e cotat în dolari. Dacă ne mutăm din zona de energie înspre cea de materii prime, întâlnim aceeași situație: minereul de fier, aluminiul, cuprul, toate metalele rare, totul este calculat la dolar. Mergând mai departe, în agricultură, cotațiile sunt de asemenea în dolari. Importurile din China, chiar și cele plătite în euro, sunt în realitate calculate la dolar.

Ce vreau să spun de fapt? Că în timp ce graficul EUR/RON pare ferit de fluctuații majore, în jurul nostru lucrurile stau altfel. Că avem un risc materializat și unul potențial, pe care nu le vedem, nu le înțelegem nici cauzele, nici efectele, motiv pentru care nu știm să ne protejăm. Că avem șansă de a fi printre puținii care navighează cu busola și cu ochii deschiși, adică de a fi printre cei care văd oportunitățile și le iau cu ambele mâini.

All you have to do is to pay attention; lessons always arrive when you are ready, and if you can read the signs, you will learn everything you need to know în order to take the next step – Paulo Coelho

Articol din categoria: Opinii